Migrația ca factor al inovației și dezvoltării sociale: cazul migrației românilor în Italia

Cercetarea economică recentă îşi îndreaptă atenția asupra rolului capitalului social în procesul de dezvoltare şi mai ales asupra rolului acestuia şi a rețelelor sociale în cadrul fluxurilor de migrație din perspectiva dezvoltării sociale. Întrebarea principală a cercetării este: care sunt principalele constrângeri pentru procesele de migrație care afectează procesul integrării migranților? Oare capitalul social şi rețelele sociale joacă un rol? Care sunt modelele de integrare dezvoltate la nivel European? Pentru a răspunde acestor întrebări, ne concentrăm pe un studiu de caz: procesul de migrație a românilor în Italia şi în particular în zona Romei.

Modernizarea ecologică a relației dintre inovația tehnologică și inovația socială: o ipoteză privind consumul ecologic

Acest articol pune problema relației dintre inovația socială şi inovația tehnologică  în domeniul protecției mediului înconjurător. Întrebarea teoretică  mai generală  este dacă  unele inovații sociale pot fi interpretate ca răspunsuri la inovațiile tehnologice şi economice anterioare şi, mai precis, la efectele negative ale acestora. Cu alte cuvinte, inovația socială  poate avea o funcție corectivă  în raport cu procesele din domeniul tehnic şi economic care s‐au dovedit, în timp, a avea efecte sociale negative. Consumul ecologic (sau „verde”), considerat ca o formă  de consum care să  reducă  riscurile toxinelor din mediu asupra propriului organism, poate fi văzut ca un răspuns social inovator față  de problema efectelor mediului asupra sănătății.

Inovația socială – o hartă tematică

Acest articol îşi propune să  sprijine o dezbatere incipientă  a domeniului inovației sociale în mediul academic românesc, dezbatere inițiată  de Institutul de Cercetare a Calității Vieții, prin proiectul său „Inovația  Socială  – factor al dezvoltării socio‐economice”. În prefața acestei discuții şi încercări de teoretizare a domeniului, se  dovedeşte necesară  o trecere în revistă  a literaturii existente şi o analiză  critică  a conceptelor cuprinse până  în prezent în această  hartă  tematică. Articolul propune o definiție a conceptului de inovație socială, continuă  prin a sublinia aspecte ce țin de produsul şi procesul inovației sociale şi se încheie prin sublinierea unor perspective alternative ce pot fi utilizate pentru dezvoltarea unei teorii a inovației sociale.

Inovatia socială – context si tematică: Transferul De Sens: Dificultăţile De Conceptualizare

Termenul de Inovație Socială (IS) a părut a fi „de la sine înțeles”. Toată  lumea are impresia că ştie ce este o IS. Atunci când însă  vrei să  transformi termenul, cu un sens „evident” în limbajul natural, într‐un concept mai precis în contextul ştiinței, apar dificultățile. În limbajul natural există  termenul general de Inovație (I), dar sensul acestuia este forjat după  cazul mai particular al inovației din domeniul tehnicii şi ştiinței. Problema este că  se produce un transfer de sens din limbajul natural (şi conştiința comună  asociată) spre noul termen de Inovație Socială. Acest transfer s‐a dovedit a fi o piedică  în conceptualizarea IS. O primă  dificultate: este greu să  găseşti exemple convingătoare de IS gândind în perimetrul limbajului natural. Orice tentativă  este criticabilă şi acoperă  doar marginal şi imperfect ceea ce intuitiv este o IS. Soluția acestei dificultăți nu este de a face eforturi de a identifica continuitatea dintre termenul „natural” de I şi conceptul de IS, ci de a identifica  specificitatea IS. Este necesar să  ne eliberăm de riscul contaminărilor între zonele conceptuale.