Ana Maria Preoteasa a acordat Revistei online Inovația Socială primul interviu din seria Interviurilor RoIS. Puteți accesa clipul aici.
Alexandra: De ce este important să înțelegem practicile de suport din România?
[00:00:29]
Anita: Ideea de a studia suportul intergenerațional a devenit importantă atunci când într-un proiect de cercetare în care lucram în ani ăia era un proiect de cercetare internațional, lucram în colaborare cu Universitatea din New Chatel din Elveția și am descoperit că există un mecanism de coping foarte important pentru o pătură a populației care nu se află nici în sărăcie, dar nici în prosperitate și pe care atunci am denumit-o prosperitate precară. Acest mecanism de supraviețuire care practic face apel la celelalte generații, adică la suportul oferit fie de generațiile mai tinere, fie de generațiile mai în vârstă, joacă un rol foarte important pentru populația care se află în precaritate. Suportul este important pentru că practic umple niște găuri și literatura a arătat că în multe țări în care statul bunăstării este slab, rolul familiei este foarte important. Dacă statul bunăstări e slab, dacă rolul comunității nu e unul foarte puternic, atunci în momentele dificile din viață apelezi la familie. Și nu doar în momentele dificile, adică practic sunt multe situații în viață în care ai nevoie de ajutor, de exemplu nașterea unui copil, momentul în care copilul crește și trebuie să meargă la grădiniță sau îmbolnăvirea unui membru al familiei în cazul în care statutul poate să-ți ofere suport sau comunitatea nu are centre, nu are grădiniță, nu are centre pentru persoane bolnave sau persoane cu dizabilități sau pentru vârstnici. Atunci apelezi la familie. Un membru al familiei preia rolul de îngrijitor de caretaker pentru persoana aflată nevoie din familie.
[00:02:34]
Alexandra: Pentru cine ar fi important articolul pe care l-ați publicat împreună cu colaboratorii? Cine ar fi esențial să citească acest articol?
[00:02:47]
Anita: Noi când facem cercetarea academică tragem niște concluzii. Nu ne gândim întotdeauna la cei care pot să citească. În cazul ăsta însă, cred că este important de văzut că sunt anumite categorii de populație care nu sunt incluse în sistemul de servicii sociale sau în sistemul de ajutor social sau în sistemul de asistență socială și care totuși au nevoie de ajutor, pentru că practic în articolul nostru una dintre concluzii a fost că această categorie de populație defavorizată, o categorie structural definită ca aflându-se peste pragul de sărăcie, dar sub nivelul de prosperitate, are nevoie de ajutor și marea majoritate a celor pe care i-am inclus noi în cercetare au ajutor de sus în jos, de la persoanele mai vârstnice. Ce a fost surprinzător a fost să vedem că persoane cu pensie, deci părinți vârstnici, părinți adulți, vârstnici care nu au niște pensii extraordinar de mari, își ajută copiii adulți. Și, cel mai interesant sociologic, e un fenomen la care nu ne așteptam, dar mai departe ne gândim la efecte. Ok, asta poate să fie în regulă dacă toată lumea e mulțumită. Adulții tineri sunt mulțumiți, Vârstnici sunt mulțumit. Dar nu este așa, pentru că e clar că acolo apare un conflict. În general, acest suport între generații vine cu foarte multă ambivalență, disarmonie în ajutor, dar este și conflict, pentru că întotdeauna persoana, vârstnicul va trata adultul tânăr, adultul care ar trebui să fie independent ca pe un copil. Și atunci apare conflictul. Da, și este ceva ce poate să deterioreze relațiile din interiorul familiei, pentru că este cumva nefiresc acest ajutor al populației vârstnice către cei tineri și când spun la tineri mă refer inclusiv la persoane 35 de ani sau 40 de ani care din motive financiare, din motive materiale nu reușesc să aibă o viață independentă și stau în continuare în gospodăria multigenerațională împreună cu părinții, de multe ori nu reușesc să aibă un loc de muncă în special cei din mediul rural.
[00:05:33]
Alexandra: Mi se pare că la un anumit nivel, aici vorbim despre o intersecție, a 2-a modele de bunăstare diferite. Unul tradițional, în care era foarte de așteptat ca membrii familiei, familia extinsă să trăiască împreună, să se ajute reciproc, independența nu era neapărat atât de importantă, cât viața împreună și traiul în comun pentru toate nivelurile generaționale și modelul nou, să zicem, mai individualist, mai a plecat spre succesul in plan personal.
[00:06:19]
Anita: Da, ce e interesant e că într-adevăr, modelul ăsta tradițional despre care vorbești tu și în care familia este principalul suport pentru individ, da, familia cea care oferă resurse care îl ajută pe individ să se dezvolte,vine cumva modelul ăsta dintr-un set de norme sociale, norme care, spun el, să te ajute mai departe. Cum se spune: să am un copil, ca să-mi dea cineva un pahar cu apă la bătrânețe sau să mă ajute la bătrânețe. Da, în asta e o normă socială care este prezentă la nivel internațional, adică nu e doar în România. Totdeauna a existat acest model în care generațiile tinere, către generațiile tinere se îndreaptă această așteptare de a fi un suport pentru generațiile în vârstă. Într-adevăr, în modelul tradițional, ajutorul nu era doar material, adică financiar. În suport îmi susțin părintele să trăiască într-un cămin pentru persoane în vârstă sau îl ajut financiar. Acolo chiar exista acest suport permanent și instrumental și emoțional. Practic individul era obligat și moral și social. Toate normele spuneau că trebuie să susțină părintele, să stea împreună cu el, să fie alături de el. Asta funcționa până la un moment dat, atâta vreme cât societatea permitea ca o persoană să stea acasă. Acum suntem în situația în care femeile nu mai stau acasă. De obicei, femeile stăteau acasă și ele aveau grijă de copiii. Ele aveau grijă de persoanele bolnave din familie, persoanele cu dizabilități sau vârstnicii din familie. Acum situația e foarte diferită și practic e nevoie de această independență și autonomie pentru a putea să fii financiar, capabil să te întreții. Darnu e sănătos nici pentru tânăr să știe că e întreținut de persoana în vârstă, de părintele care are o pensie?
[00:08:38]
Alexandra: În mintea mea se formulează cumva o întrebare pragmatică: ce ar trebui săștie oamenii care se află într-o situație asemănătoare pentru a-și face viața mai ușoară?
[00:08:59]
Anita: Cred că un lucru foarte important este să conștientizăm că acest ajutor să sau suport intergenerațional cum îl numim noi sociologic, fie că vine de sus în jos, adică de la părinte către copil, fie că vine de la copil către părinte, el poate să vină cumva însoțit de consecințe emoționale serioase uneori, adică pentru copil. Faptul că este întreținut de părintele în vârstă nu este foarte sănătos. E adevărat că pe undeva ajutorul acesta vine în momentul în care copilul nu are posibilitatea, ca adult, tânărul adult-copil nu are posibilitatea să treacă în altă etapă a vieții lui, să locuiască singur, să poată să aibă un loc de muncă, să acceadă la anumite tranziții, de exemplu să întemeze o familie, să aibă un copil sau să intre într-o relație romantică. Clar situația financiară e cea care poate să conducă la aceste tranziții mai ușor sau mai greu și atunci ajutorul vine din partea părintelui, dar e clar că are costuri asupra tânărului, asupra adultului. Invers, faptul că tânărul își ajută părintele poate să fie important și poate să fie salvator în unele momente, că persoana în vârstă sau persoana adultă care are nevoie de ajutor, are probleme de sănătate,e clar că se află într-o situație de criză și important ar fi acest ajutor, fie de sus în jos și de jos în sus, să vină ca răspuns al unei crize, adică să nu fie ceva continuu și să conștientizeze că practic, ajutorul ăsta nu poate să fie pe termen nelimitat, pentru că la un moment dat, oricare dintre părți, fie că e vorba de tânăr, fie că e vorba de vârstnic, așteaptă reciprocitate. Dentru că în orice relație socială noi așteptăm reciprocitate, oricât de mult am zice că nu e clar că e nevoie de reciprocitate și inclusiv părintele în vârstă, chiar dacă știe că-și ajută din pensia lui copilul, el are nevoie să știe că acel copil îl poate ajuta și pe el în momentul în care ajunge în criză.
Referință:
Ana Maria Preoteasa, Ionela Vlase, Laura A. Tufă (2018) Intergenerational support as a reaction to socioeconomic crisis: alteration of solidarity within precarious Romanian households, European Societies, 20(1): 111-130.