Devenirea socială se desfășoară în necontenite jerbe de inovații – Interviu cu prof. Gheorghiță Geană
Interviu cu profesorul Gheorghiță Geană pe tema inovației sociale.
Interviu cu profesorul Gheorghiță Geană pe tema inovației sociale.
În perioada 20‐21 februarie s‐a desfășurat la Universitatea din Oradea conferința „Educație și schimbare socială”, organizată de Facultatea de Științe Socio‐Umane a universității gazdă și de către Casa Corpului Didactic a județului Bihor.
În acest studiu am aplicat analiza secundară asupra datelor din Eurobarometrul special 296 cu tema „Discriminarea în Uniunea Europeană: Percepții, Experiențe şi Atitudini”. Am extras din raportul de cercetare datele referitoare la situația de ansamblu din Uniunea Europeană (UE) pentru a avea un termen de comparație cu rezultatele obținute în România. De asemenea, am raportat datele sondajului de opinie realizat în România la datele sondajelor din Bulgaria şi Ungaria, țări vecine, foste comuniste, membre ale UE.
În articolul de mai jos avem în vedere, mai întâi, conceptul de „inovare socială” (polisemia conceptului, dificultățile în procesul de conceptualizare, exigențe şi obstacole în definirea operațională, prezentarea celor mai utilizate definiții, în special cele apărute sub egida Centrului de cercetare asupra inovațiilor sociale din Québec). Ne referim apoi, pe scurt, la rolul inovației sociale în dezvoltarea socială şi la importanța acordată inovației sociale de către diferiți actori: cercetători şi organizații de cercetare, decidenți şi autorități publice, organizații europene şi noneuropene, organizații ale societății civile
Sociologia se confruntă cu o criză mai vizibilă, datorată crizei economice. Un exemplu de criză a sociologiei este iluzia feed‐back‐ului dat de sondajele de opinie care ar fi o punte eficientă pentru dezvoltarea organizațiilor sociale. Crizele care afectează instituțiile româneşti nu au fost prevenite sau oprite de către opinia negativă a populației. Misiunea sociologiei trebuie să fie revăzută: trebuie să se concentreze asupra cauzelor structurale ale crizelor din sistemul instituțional. Pentru aceasta este nevoie de o altă metodologie de cercetare sociologică. Ne confruntăm cu prăbuşirea a 7 mituri ale ideologiei dominante promovate de către societățile de succes; acest lucru are un efect important asupra reorientării atenției sociologiei: independența totală a economistului, economia funcționează mai bine cu o intervenție minimală a statului, economia fără granițe naționale, economia de piață conține mecanisme structurale pentru protejarea populației, este statul modern unul al bunăstării? Economie globală/probleme sociale naționale, este creşterea economică sigură?/ progresul social automat. Un efect al crizei este reconsiderarea rolului social: de la aspectul pasiv, socialul devine componenta activă în asigurarea bunei funcționări a societății.
Termenul de Inovație Socială (IS) a părut a fi „de la sine înțeles”. Toată lumea are impresia că ştie ce este o IS. Atunci când însă vrei să transformi termenul, cu un sens „evident” în limbajul natural, într‐un concept mai precis în contextul ştiinței, apar dificultățile. În limbajul natural există termenul general de Inovație (I), dar sensul acestuia este forjat după cazul mai particular al inovației din domeniul tehnicii şi ştiinței. Problema este că se produce un transfer de sens din limbajul natural (şi conştiința comună asociată) spre noul termen de Inovație Socială. Acest transfer s‐a dovedit a fi o piedică în conceptualizarea IS. O primă dificultate: este greu să găseşti exemple convingătoare de IS gândind în perimetrul limbajului natural. Orice tentativă este criticabilă şi acoperă doar marginal şi imperfect ceea ce intuitiv este o IS. Soluția acestei dificultăți nu este de a face eforturi de a identifica continuitatea dintre termenul „natural” de I şi conceptul de IS, ci de a identifica specificitatea IS. Este necesar să ne eliberăm de riscul contaminărilor între zonele conceptuale.
Voci competente precum A. Giddens în Marea Britanie (2006) şi C. Zamfir în România (2009) afirmă că sociologia, ca ştiință academică, se află în declin sub aspectul prestigiului său, al interesului public şi al importanței cercetărilor sale. Această lucrare argumentează că ne confruntăm cu un proces social ale cărui cauze îşi au originile în schimbările care au avut loc în relația dintre sociologie (cercetarea ştiințifică a societății moderne) şi politică. Sociologia a fost importantă ca ştiință atât timp cât diferite grupuri de politicieni s‐au confruntat pe tema celui mai bun sistem de distribuție a resurselor sociale şi economice ale societății. În asemenea împrejurări, paradigme sociologice alternative au fost dezvoltate pentru a sprijini legitimitatea unor sisteme de distribuție alternative. Mecanismul este la fel de vechi precum istoria politică cunoscută şi are avantaje, când opțiuni politice alternative pentru sisteme de distribuție alternative se aflau în competiție, şi dezavantaje, când un sistem de distribuție dominant nu era de contestat de nici o opțiune politică alternativă. Ultimele decenii ilustrează perioade când un sistem de distribuție necontestat politic – „capitalismul pieței libere” – a dominat atât acțiunea politică, cât şi ideologia academică şi cotidiană, prin globalizare şi postcomunism. Actuala criză financiară şi recesiunea economică pe care le‐a produs atât în economiile dezvoltate, cât şi în economiile în dezvoltare precum cea a României, pun la îndoială sistemul dominant de distribuție, dar sociologia şi sociologii sunt slab pregătiți pentru o dezbatere şi, deci, pentru o reînnoire.
Sistemul social este încă tratat ca o stare pasivă care suferă schimbări reactive induse de inovațiile tehnologice ‐ economice. După război a dominat o viziune optimistă: datorită unei creşteri economice continue, şi societatea se schimbă, oarecum automat, în mai bine. Preocupările pentru inovația socială au căpătat avans de abia în ultimii ani. Socialul are o dinamică proprie, devenind un factor tot mai activ al schimbării sociale. Uniunea Europeană a declarat 2009 anul inovației sociale.
Proiectul „inovației sociale”, a fost lansat în 2008 de către Institutul de Cercetare a Calității Vieții, în prelungirea proiectului „Dezvoltare socială proiectată”. Primele studii rezultate sunt prezentate în numărul 1‐2 al revistei Calitatea Vieții pe 2009 care urmează a fi publicat în curând.
Despre noua revistă: Inovația socială. Revistă on line. Intenția revistei este ca să reprezinte un instrument al coagulării preocupării specialiştilor pe această temă nouă. Revista noastră, bianuală, este o revistă deschisă, care se va construi „din mers”, „la vedere”. Numărul 1 îl lansăm acum cu un set de studii, dar el va rămâne deschis la contribuțiile dumneavoastră prin noi studii, eseuri, puncte de vedeere, comentarii, informații. Numărul 1 se va încheia pe 31 iunie 2009, cuprinzând toate aceste contribuții, şi va fi arhivat în forma sa finală. Pe 1 iulie va fi lansat Numărul 2 care se va încheia pe 31 decembrie.
Articolul de față expune sinteza unui proiect de cercetare al cărui scop îl reprezintă măsurarea dezvoltării durabile în România la nivel regional şi județean folosind un software statistic: Bordul Sustenabilității. În acest scop a fost realizat un indicator compozit al sustenabilității compus din 19 indicatori grupați în patru mari dimensiuni : de mediu, instituțională, economică şi socială, cu un accent mai pronunțat pe ultima componentă.
În zilele de 26 și 27 septembrie, la Academia Română a avut loc prima conferință științifică organizată în
România având ca temă inovația socială, evenimentul reprezentând o afirmare a interesului comunității
științifice pentru studierea factorilor de inovare a societății.