Oportunitatea crizei

Există „crize”, scrise întotdeauna cu minuscule şi la plural cu care suntem familiarizaţi şi care nu mai impresionează pe nimeni. Există crize în relaţiile internaţionale, crize alimentare în ţările cele mai sărace ale lumii, crize de materii prime, crize demografice etc. Există o criză guvernamentală în Belgia de mai bine de 15 luni de zile, dar Belgia pare să se descurce destul de bine, de vreme ce a recuperat deja pierderea de PIB din 2009. Există o „criza a sociologiei” despre existenţa căreia am aflat imediat ce am intrat în facultate şi (care) nu s-a terminat nici acum. Suntem obişnuiţi cu „crizele mici” şi ştim fie să le depăşim, fie să trăim cu ele.

Criza elitelor naționale

După căderea comunismului în România  elitele au înregistrat dinamica socială cea mai ridicată: şi-au schimbat componenţa, ideologiile şi sistemele de valori, evoluția lor părând -pe ansamblu- haotică. Reductibilă la tendință este însă atitudinea societății față de elite, evoluând de la încredere mare la nemulțumire și chiar adversitate, definind astfel criza elitelor naționale.

Sociologia și politica. Răspuns lui Anthony Giddens și Cătălin Zamfir

Voci competente precum A. Giddens în Marea Britanie (2006) şi C. Zamfir în România (2009) afirmă  că  sociologia, ca  ştiință  academică, se află  în declin sub aspectul prestigiului său, al interesului public  şi al importanței cercetărilor sale. Această  lucrare argumentează  că  ne confruntăm cu un proces social ale cărui cauze îşi au originile în schimbările care au avut loc în relația dintre sociologie (cercetarea ştiințifică  a societății moderne) şi politică. Sociologia a fost importantă  ca ştiință  atât timp cât diferite grupuri de politicieni s‐au confruntat pe tema celui mai bun sistem de distribuție a resurselor sociale  şi economice ale societății. În asemenea împrejurări, paradigme sociologice alternative au fost dezvoltate pentru a sprijini legitimitatea unor sisteme de distribuție alternative. Mecanismul este la fel de vechi precum istoria politică cunoscută  şi are avantaje, când opțiuni politice alternative pentru sisteme de distribuție alternative se aflau în competiție, şi dezavantaje, când un sistem de distribuție dominant nu era de contestat de nici o opțiune politică  alternativă. Ultimele decenii ilustrează  perioade când un sistem de distribuție necontestat politic – „capitalismul pieței libere” – a dominat atât acțiunea politică, cât şi ideologia academică şi cotidiană, prin globalizare şi postcomunism. Actuala criză financiară şi recesiunea economică  pe care le‐a produs atât în economiile dezvoltate, cât şi în economiile în dezvoltare precum cea a României, pun la îndoială  sistemul dominant de distribuție, dar sociologia şi sociologii sunt slab pregătiți pentru o dezbatere şi, deci, pentru o reînnoire.