Strategia europeană 2010 și obiectivele României

Acest articol prezint principalele direcii de dezvoltare europene pentru înăţ urmtorul deceniu, exprimate de Comisia Europeani în Strategia Europeanăă 2020, şi Obiectivele României din cadrul acesteia. Atât Strategia Europeană 2020 cât şi Obiectivele României s-au constituit pornind de la datele contextului economic mondial, respectiv naional, creat de recenta crizţă financiar. Prezentarea autoarei are la baz textul documentelor menionate,ăăţ dar şi date din alte surse referitoare la contextul social şi efectele economice ale crizei.

Economia socială – o soluție la incluziunea socială pe piața muncii

Strategia actuală a Uniunii Europene se îndreaptă spre o nouă soluție, fundamentată pe forța unei platforme numite „economie socială de tip european”. Economia socială pleacă de la un principiu filosofic umanist care urmărește oportunități egale pe piața muncii a tuturor categoriilor sociale. Instituțiile europene, inițiativele și direcția de finanțare a proiectelor europene depind, în prezent, de acest model de gândire reformator, care a fost adoptat în tratatul de la Lisabona din decembrie 2009. Studiul își propune să analizeze această orientare economică, prin raportare la procesul incluziunii sociale, ca soluție etică și socială de integrare pe piața muncii a celor marginalizați, în contextul actual la crizei. De asemenea, sunt punctate obiectivele principale, caracteristicile instituționale precum și sursels teoretice-filozofice ale economiei sociale.

Locul comun al coabitării active

Lucrarea este o încercare de identificare a reperelor şi punctelor menite să înlesnească şi să intensifice dialogul intercultural, apreciat de autor ca fiind calea cea mai fertilă pentru durarea unei lumi şi a unei convieţuiri interculturale. Rezultatul final al unui asemenea amplu, sinuos şi foarte dificil proces apare, în intimitatea autorului, ca fiind un spaţiu sociocultural pe care-l  denumeşte loc comun al coabitării active. Ipoteza autorului vizează faptul că, ceea ce numim identitatea socioculturală a naţiunii (române) – parte a diversităţii europene şi universale -, nu poate fi decât rezultanta vieţii şi activităţii tuturor participanţilor la actul convieţuirii, act în care autorul se străduieşte (doreşte) să convingă că şi rromii şi-au adus o valoroasă contribuţie. Lipsa documentelor şi a altor surse foarte sigure îl face pe autor să recurgă la memoria colectivă ori la surse din care deduce idei şi induce afirmaţii ce fac din lucrare un document discutabil, ba chiar disputabil, ceea ce nu însemnă altceva decât o invitaţie serioasă la cercetări aprofundate, studiu, căutări şi reflecţii comune, lipsite de prejudecăţi, al căror rezultat nu poate fi decât calea obiectivă către adevăr şi cunoaştere profundă, fără complezenţe.

Proiectarea socială integrată – contribuție la definirea modelului social al Europei unite

Demersul de faţă lansează în circuitul ştiinţific un punct de vedere asupra riscului de derapaj spre mimetism metodologic în abordarea problemelor sociale sub trendul globalizării (şi) din perspectiva unilaterală, chiar exclusivistă, a economicului, care nu duce de facto nici la măsurarea lor reală şi nici la abordarea lor corectă. În replică, propunem o abordare nuanţată, cu focalizare pe aspecte de specific, valori şi experienţe naţionale/locale de succes, oferind exemplul experimentului reuşit de interculturalitate din partea românească a fostului Banat istoric. Pledăm pentru utilizarea indicatorilor sintetici ai creşterii economice, respectiv folosirea dinamicii  ocupării populaţiei pe cele trei sectoare, o metodologie mai adecvată pentru perspectiva socială de abordare, în registru comparat, a nivelului de dezvoltare a ţărilor în cel mai imediat prezent şi în perspectivă istorică.

Dinamica principalelor categorii de venituri și consumul populației în ultimii douăzeci de ani

În acest studiu s-a urmărit dinamica principalelor categorii de venituri ale populației, în perioada 1989-2010, scoderea acestor venituri în urma reducerii salariului mediu net cu 25% și a pensiei cu 15%, începând cu luna iunie 2010, dar și modul cum acopera aceste venituri, cosul de bunuri si servicii minim necesare traiului decent de viata si traiului de subzistență.

Webbloging: cine, ce și de ce

Traim intr‐o lume modernă, care se schimbă repede si fiecare sector al vieții s‐a modificat pentru a se adapta mai bine la această situație. Interacțiunea socială nu face distincție. O dată cu naşterea internetului, sute de milioane de oameni au început să formeze comunități online şi să interacționeze prin intermediul noilor media. Una dintre cele mai populare mijloace de interacțiune este blog‐ul. Acest articol caută să explice acest cuvânt care pare a fi pe buzele tuturor, “blog”, caracteristicile celor care îl folosesc, motivele pe care le au pentru a întreprinde această activitate, precum şi beneficiile pe care le obțin în urma acesteia. Ca multe fenomene noi, blogging‐ul este un subiect controversat. În timp ce unii cred că este “a cincea stare”, alții nu cred că este mai mult decât un jurnal public, un loc de discuții fără rost. Oriunde ar fi adevărul, nu putem ignora cresterea rapidă a bloggosferei internaționale si numărul mare de oameni care se implică în acestă activitate. Din acest motiv, lucrarea de față pledează pentru ca cercetătorii sociali să nu ofere o importanță mică (aşa cum au făcut până acum) unui fenomen în creştere care a devenit o parte a multor vieți şi care, prin simplul acces la informație, ar putea în ultimă instanță să scrie un capitol important în domeniul interacțiunii sociale.

Deficitele României – consecințe ale crizei internaționale sau ale unei crize interne?

Se vorbeşte mult despre deficitul bugetar şi despre deficitul contului curent. Pe bun dreptate, sunt subiecte importante şi de larg interes, dat fiind efectele pe care le au nu numai asupra economiei în general, dar şi asupra fiecruia dintre noi, în mod individual.

Regulile europene și impactul lor asupra sistemului legislativ român din domeniul drepturilor omului. Studiu de caz

Prin lucrarea de față ne-am propus să analizăm dacă şi în ce măsură România, ca stat semnatar al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăților fundamentale a îndeplinit cele două cerințe fireşti decurgând din calitatea sa de stat contractant şi anume: a) dacă a implementat în legislatia sa natională normele europene în materia drepturilor omului; b) dacă asigură respectarea efectivă a acestora în cadrul activității judiciare a statului.
Raportat la prima cerință, se observă că România şi-a aliniat legislația sa privind drepturile omului atât prin înscrierea acestora în Constitutție cât și prin adoptarea de legi cu caracter general sau special în această materie. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a condamnat în mod efectiv România pentru lipsa legislației în materie, ci, mai ales, pentru încălcarea drepturilor omului și libertăților fundamentale în procesul de aplicare a legii. În ce privește cel de-al doilea aspect, din analiza efectuată asupra câtorva cauze soluționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin raportare și la analiza de constituționalitate efectuată de Curtea Constituțională a României, rezultă că în practica judiciară încă se mai constată încălcări ale normelor privind drepturile omului șia libertăților fundamentale.