România : țara crizelor suprapuse

Criza economică şi financiară mondială, vinovatul de serviciu al marii majorităţi a discursurilor politice din România în ultimii ani, s-a suprapus în realitate peste o criză structurală şi de sistem care caracterizează economia şi societatea românească încă de pe timpul comunismului.

Patru evaluări ale tranziției

Anul 2014 marchează  25 ani de la Revoluţia din 1989. România a parcurs un proces profund de schimbări desemnat prin termenul de tranziţie. Autorul consideră că este  momentul să se facă o evaluare a ce s-a întâmplat în aceşti ani, pentru a şti ce opţiuni avem pentru viitor, evaluare care revine acestor actori sociali: specialiştii tranziţiei, populaţia şi datele oferite de instituţiile specializate.

Recenzie: Lucian Marina, Ocuparea și Incluziunea socială, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2013, 250 pagini

Volumul intitulat Ocuparea și incluziunea socială, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, a luat naștere ca urmare a derulării proiectului „Dezvoltarea de programe de formare specifică pentru creșterea incluziunii sociale în scopul îmbunătățirii accesului pe piața muncii” din Programul POSDRU 2007-2013, Axa Prioritară 6, „Promovarea incluziunii sociale”. ”Ocuparea și incluziunea socială” reprezintă o culegere de articole și cercetare amănunțită a aspectului de ocupare a forței de muncă a grupurilor vulnerabile.

Emile Durkheim, Despre sinucidere, Editura Institutul European pentru Cooperare Cultural-Științifică, Iași, 1993, 320 pagini

Autorul   oferă  publicului o examinare detaliată și profundă  a sinuciderii ca termen și fapt, punând în evidență condiționarea  socială a  judecăților   morale și  deschizând    perspectiva  analizei  sociologice. Partea metodologică a lucrării o depășește pe cea teoretică, tipologia socială a sinuciderii stabilită de Durkheim cuprinzând următoarele tipuri: „egoist”, „altruist” ori „anomic”. Întreaga operă se rezumă la variația sinuciderii în măsură inversă față de gradul de integrare a grupurilor sociale din care individul face parte.

Sociologia comunicării. Perspective teoretice şi cercetări de teren, Adrian Otovescu (coord.), Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012, 467 pagini

În paginile acestui volum de Sociologia Comunicării întâlnim contribuțiile științifice, precum și concepțiile epistemologice, privind procesul de comunicare, ale unor cadre universitare și doctoranzi de la marile universități din țară, care, sub coordonarea universitarului Adrian Otovescu, reușesc să surprindă fenomenul comunicării atât din perspectiva fundamentelor teoretice, cât și a unor cercetări specifice sociologiei comunicării, favorizând nevoile de cunoaștere manifestate cotidian de oameni, grupuri, state, organizații și foruri instituționale.

Dezvoltarea comunităților sărace

Articolul a fost elaborat cu ocazia dezbaterilor organizare de către Parlamentul României pe tema adoptării unei legi pentru cofinanţarea proiectelor prin fonduri europene pentru dezvoltarea comunităţilor sărace. În acest context, autorul a considerat necesar să evidenţieze necesităţile şi specificitatea intervenţiilor în cazul comunităţilor sărace.

Raport social: 2014. Evaluarea capacității Agenției Naționale pentru Romi

Acest Raport a fost realizat la iniţiativa Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) care a simţit nevoia de a supune analizei funcţiile, poziţia instituţională şi activitatea Agenţiei Naţionale pentru Romi (ANR). Obiectivul acestui raport este de a analiza poziţia instituţională a ANR, de a identifica oportunităţile instituţionale, dar şi limitele realizării misiunii ANRA şi de a face propuneri de îmbunătăţire a posibilităţilor de funcţionare ale ANR.

România rurală. Prioritate a unei strategii de politici sociale

Problemele fundamentale ale spaţiului rural din România nu sunt numai problemele ruralităţii româneşti, ci un turnesol social a insecurităţii întregii societăţi româneşti, ale cărei persoane, familii, grupuri profesionale şi organizaţii sunt constrânse să-şi construiască strategii de micro-supravieţuire pe cont propriu, într-un mediu insuficient organizat, din care liniile de dezvoltare coerentă comună lipsesc.