Sociologia și politica. Răspuns lui Anthony Giddens și Cătălin Zamfir

Voci competente precum A. Giddens în Marea Britanie (2006) şi C. Zamfir în România (2009) afirmă  că  sociologia, ca  ştiință  academică, se află  în declin sub aspectul prestigiului său, al interesului public  şi al importanței cercetărilor sale. Această  lucrare argumentează  că  ne confruntăm cu un proces social ale cărui cauze îşi au originile în schimbările care au avut loc în relația dintre sociologie (cercetarea ştiințifică  a societății moderne) şi politică. Sociologia a fost importantă  ca ştiință  atât timp cât diferite grupuri de politicieni s‐au confruntat pe tema celui mai bun sistem de distribuție a resurselor sociale  şi economice ale societății. În asemenea împrejurări, paradigme sociologice alternative au fost dezvoltate pentru a sprijini legitimitatea unor sisteme de distribuție alternative. Mecanismul este la fel de vechi precum istoria politică cunoscută  şi are avantaje, când opțiuni politice alternative pentru sisteme de distribuție alternative se aflau în competiție, şi dezavantaje, când un sistem de distribuție dominant nu era de contestat de nici o opțiune politică  alternativă. Ultimele decenii ilustrează  perioade când un sistem de distribuție necontestat politic – „capitalismul pieței libere” – a dominat atât acțiunea politică, cât şi ideologia academică şi cotidiană, prin globalizare şi postcomunism. Actuala criză financiară şi recesiunea economică  pe care le‐a produs atât în economiile dezvoltate, cât şi în economiile în dezvoltare precum cea a României, pun la îndoială  sistemul dominant de distribuție, dar sociologia şi sociologii sunt slab pregătiți pentru o dezbatere şi, deci, pentru o reînnoire.

Răspunsul sociologiei la criza economică

Sociologia se confruntă  cu o criză  mai vizibilă, datorată  crizei economice.  Un exemplu de criză  a sociologiei este iluzia feed‐back‐ului dat de sondajele de opinie care ar fi o punte eficientă  pentru dezvoltarea organizațiilor sociale. Crizele care afectează  instituțiile româneşti nu au fost prevenite sau oprite de către opinia negativă  a populației. Misiunea sociologiei trebuie să  fie revăzută: trebuie să  se concentreze asupra cauzelor structurale ale crizelor din sistemul instituțional. Pentru aceasta este nevoie de o altă  metodologie de cercetare sociologică.   Ne confruntăm cu prăbuşirea a 7 mituri ale ideologiei dominante promovate de către societățile de succes; acest lucru are un efect important asupra reorientării atenției sociologiei: independența totală  a economistului, economia funcționează  mai bine cu o intervenție minimală a statului, economia fără  granițe naționale, economia de piață  conține mecanisme structurale pentru protejarea populației, este statul modern unul al bunăstării? Economie globală/probleme sociale naționale, este creşterea economică  sigură?/ progresul social automat.  Un efect al crizei este reconsiderarea rolului social: de la aspectul pasiv, socialul devine componenta activă  în asigurarea bunei funcționări a societății.

Inovatia socială – context si tematică: Transferul De Sens: Dificultăţile De Conceptualizare

Termenul de Inovație Socială (IS) a părut a fi „de la sine înțeles”. Toată  lumea are impresia că ştie ce este o IS. Atunci când însă  vrei să  transformi termenul, cu un sens „evident” în limbajul natural, într‐un concept mai precis în contextul ştiinței, apar dificultățile. În limbajul natural există  termenul general de Inovație (I), dar sensul acestuia este forjat după  cazul mai particular al inovației din domeniul tehnicii şi ştiinței. Problema este că  se produce un transfer de sens din limbajul natural (şi conştiința comună  asociată) spre noul termen de Inovație Socială. Acest transfer s‐a dovedit a fi o piedică  în conceptualizarea IS. O primă  dificultate: este greu să  găseşti exemple convingătoare de IS gândind în perimetrul limbajului natural. Orice tentativă  este criticabilă şi acoperă  doar marginal şi imperfect ceea ce intuitiv este o IS. Soluția acestei dificultăți nu este de a face eforturi de a identifica continuitatea dintre termenul „natural” de I şi conceptul de IS, ci de a identifica  specificitatea IS. Este necesar să  ne eliberăm de riscul contaminărilor între zonele conceptuale.

Cuvant de deschidere

Sistemul social este încă tratat ca o stare pasivă care suferă schimbări reactive induse de inovațiile tehnologice ‐ economice. După război a dominat o viziune optimistă: datorită unei creşteri economice continue, şi societatea se schimbă, oarecum automat, în mai bine. Preocupările pentru inovația socială au căpătat avans de abia în ultimii ani. Socialul are o dinamică proprie, devenind un factor tot mai activ al schimbării sociale. Uniunea Europeană a declarat 2009 anul inovației sociale.

Proiectul „inovației sociale”, a fost lansat în 2008 de către Institutul de Cercetare a Calității Vieții, în prelungirea proiectului „Dezvoltare socială proiectată”. Primele studii rezultate sunt prezentate în numărul 1‐2 al revistei Calitatea Vieții pe 2009 care urmează a fi publicat în curând.

Despre noua revistă: Inovația socială. Revistă on line. Intenția revistei este ca să reprezinte un instrument al coagulării preocupării specialiştilor pe această temă nouă. Revista noastră, bianuală, este o revistă deschisă, care se va construi „din mers”, „la vedere”. Numărul 1 îl lansăm acum cu un set de studii, dar el va rămâne deschis la contribuțiile dumneavoastră prin noi studii, eseuri, puncte de vedeere, comentarii, informații. Numărul 1 se va încheia pe 31 iunie 2009, cuprinzând toate aceste contribuții, şi va fi arhivat în forma sa finală. Pe 1 iulie va fi lansat Numărul 2 care se va încheia pe 31 decembrie.