Societatea umană a parcurs diferite etape în evoluția sa de la cea de vânători-culegători, agrară, industrială, informațională și până la cea în care trăim, numită societatea cunoașterii. Odată cu cea mai tulburătoare transformare și extindere a unei aplicații a Internetului, tehnologia world wide web, s-a produs și o transformare socială majoră pentru fiecare dintre noi. Acum putem coopera și concura în timp real cu mai mulți oameni din alte colțuri ale lumii în diferite domenii și în relații mai strânse decât în oricare altă perioadă istorică – folosindu-ne de calculatoare, e-mail, rețele cu fibră optică, teleconferințe sau de software-uri noi și dinamice. Niciodată în istoria planetei noastre nu s-a mai întâmplat ca atâția oameni – pe cont propriu – să aibă posibilitatea de a găsi atât de multe informații despre atât de multe lucruri și despre atâția alți oameni. Deși procesele de schimbare socială din trecut s-au bazat tot pe progrese în cunoaștere, cunoștințele noi erau menite să consume natura-mamă. Vorbim acum despre societatea cunoașterii – ca aproximare a societății globale – deoarece acum se încearcă să se pună de acord nevoile naturii umane, tot mai mari și mai diverse, cu cele ale regenerării naturii-mame, propunând modalități de dezvoltare ale resurselor inepuizabile, înainte de toate a resursei reprezentate de inteligența umană, de cunoaștere, de propensiunea spre inovare, de capacitatea antreprenorială sau de asociativitatea creativă (Marin Dinu în Ion Gh. Roșca, 2006: 10).