Lucrarea este o încercare de identificare a reperelor şi punctelor menite să înlesnească şi să intensifice dialogul intercultural, apreciat de autor ca fiind calea cea mai fertilă pentru durarea unei lumi şi a unei convieţuiri interculturale. Rezultatul final al unui asemenea amplu, sinuos şi foarte dificil proces apare, în intimitatea autorului, ca fiind un spaţiu sociocultural pe care-l  denumeşte loc comun al coabitării active. Ipoteza autorului vizează faptul că, ceea ce numim identitatea socioculturală a naţiunii (române) – parte a diversităţii europene şi universale -, nu poate fi decât rezultanta vieţii şi activităţii tuturor participanţilor la actul convieţuirii, act în care autorul se străduieşte (doreşte) să convingă că şi rromii şi-au adus o valoroasă contribuţie. Lipsa documentelor şi a altor surse foarte sigure îl face pe autor să recurgă la memoria colectivă ori la surse din care deduce idei şi induce afirmaţii ce fac din lucrare un document discutabil, ba chiar disputabil, ceea ce nu însemnă altceva decât o invitaţie serioasă la cercetări aprofundate, studiu, căutări şi reflecţii comune, lipsite de prejudecăţi, al căror rezultat nu poate fi decât calea obiectivă către adevăr şi cunoaştere profundă, fără complezenţe.