Autorul   oferă  publicului o examinare detaliată și profundă  a sinuciderii ca termen și fapt, punând în evidență condiționarea  socială a  judecăților   morale și  deschizând    perspectiva  analizei  sociologice. Partea metodologică a lucrării o depășește pe cea teoretică, tipologia socială a sinuciderii stabilită de Durkheim cuprinzând următoarele tipuri: „egoist”, „altruist” ori „anomic”. Întreaga operă se rezumă la variația sinuciderii în măsură inversă față de gradul de integrare a grupurilor sociale din care individul face parte.