Ce este Europa? Pare ciudat, dar nu exista un răspuns simplu la această întrebare. Ce este Uniunea Europeană?
PDF
Ce este Europa? Pare ciudat, dar nu există un răspuns simplu la acestă întrebare, nici măcar din punct de vedere geografic: Dahrendorf de exemplu, numește Europa ”o peninsulă a marelui continent asiatic” ceea ce, să recunoaștem, sună altfel decât ”un continent situat între Atlantic și Urali”, chiar dacă se referă exact la același teritoriu. Răspunsul devine și mai dificil din perspectivă istorică, politică sau culturală. Totuși Paul Hazard, în excelenta sa carte Gândirea europeană în secolul al XVIII – lea (1981), reușeste să surprindă câteva însușiri esențiale:
- ”Un fel de mare republică, împărțită în mai multe state, unele monarhice, altele mixte, primele aristocratice, ultimele populare; însă toate comunicând unele cu altele, toate având același fond de religie, toate având aceleași principii de drept public și de politică (…)” spunea Voltaire în sec. XVIII. (p. 420)
- Popoare vecine care se bat cu înverșunare. Războaie între vecini sau în interiorul granițelor. Acordurile nu sunt decât scurte armistiții.
- formă contradictorie, în același timp strictă și incertă. Granițe împinse înainte, înapoi, suprimate, restabilite: ”Europa e alcătuită din forme pe care le declară intangibile, dar de care se atinge fără încetare.” (p. 420)
- Pământ al geloziilor, al amărăciunilor și resentimentelor: ”popoarele latine îi dispretuiesc pe germani, corpuri masive, temperamente grosolane, spirite greoaie; germanii îi disprețuiesc pe latini, obosiți și corupți; latinii se ceartă între ei; s-ar spune că suferă când sunt puși în situația de a recunoaște meritele unei națiuni vecine, primul lucru care le vine în minte sunt întotdeauna defectele.” (p. 421)
- Când vorbesc unii despre alții, europenii adaugă un însă după calitățile enumerate, pentru a anula parcă efectul acestora: ”Se spune că francezii sunt politicoși, îndemânatici, generoși, însă irascibili și nestatornici; nemții, sinceri, muncitori, însă greoi și prea îmbietori la vin; italienii, agrabili, fini, plăcuți la vorbă, însă geloși și trădători; spaniolii, tainici, prudenți, însă fanfaroni și formaliști; englezii, curajoși până la temeritate, însă orgolioși, disprețuitori și mândrii până la ferocitate…” (p. 421)
- Gândire veșnic nesatisfăcută care caută permanent două lucruri: unul e fericirea, celălalt e adevărul. ”De abia și-a găsit o stare părând să răspundă acestei duble exigențe și își și dă seama că ține în mână doar provizoriul, doar relativul, și că nici pe acestea nu le stăpânește cu trăinicie; și atunci își reîncepe căutatea disperată care este gloria și chinul său.” (p. 446)
Ce este Uniunea Europeană? Formal, nu e greu de definit: o organizație transnațională ce se sprijină pe trei piloni (securitate și politică externă, justiție și afaceri interne, piață economică comună). În același timp însă, Uniunea e destul de greu de definit sub alte aspecte:
- ea este ”un loc, un experiment istoric cu multe puncte slabe dar, nu mai puțin, un proiect crucial pentru timpurile postmoderne pe care le trăim”; este complet originală, diferită de orice model de federație sau confederație trecut sau prezent; este mai mult și mai puțin decât o ”sumă de state” (Georgiu şi Cârlan, 2007);
- este ”o formulă neo-imperială extinsă”, un ”imperiu postmodern” pentru că părțile sale sunt admise la propria lor cerere și totul este subiect de negociere și compromis; acestă formulă cooperativă îi asigură legitimitatea pe termen lung (Cooper, 2007).
Evident, Uniunea Europeană este și o oglindă politică și juridico-administrativă a Europei culturale, chiar dacă ele nu se suprapun teritorial. Din acest punct de vedere, evenimentul Brexit, indiferent câte emoții și dezamăgiri stârnește, se încadrează perfect în logica specială a continentului nostru.
*Fragment bazat pe lucrarea The Paradox of “White, Christian and Rational”, prezentată la conferința Is There Enough Europe and Union in the European Union? Sofia, May 2016, nepublicată
Bibliografie:
Cooper, R. (2003/2007), Ordine și haos în secolul XXI-Destrămarea națiunilor, Bucuresti: Univers Enciclopedic.
Georgiu, G. and Carlan, A. (2007), The cultural dimension of European Integration, în Dobrescu, P., Ţăranu, A., Bârgăoanu, A. (eds), Globalisation and Policies of Development, Bucuresti: comunicare.ro, pp. 109-117.
Hazard, P. (1981), Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, Univers: Bucureşti, pp. 420-446.