Calculul ratelor de sărăcie, determinarea eligibilității în acordarea unui ajutor social, sau analiza oricărui alt aspect legat de bunăstarea unei familii sau gospodării, presupun transformarea acestora (diferite din punct de vedere al structurii şi al numărului de membri) în familii /gospodării comparabile, formate din aşa numiții „adulți echivalenți”.   Această  transformare se face cu ajutorul scalelor de echivalență. În funcție de scala de echivalență  aleasă  sunt „împinse” către sărăcie fie gospodăriile numeroase (în cazul scalelor de echivalență  prea abrupte), fie gospodăriile cu un număr redus de persoane (dacă  scala util izată  este prea lină). Care sunt scalele de echivalență  cele mai utilizate? În ce măsură  aceste scale corespund repartizării reale a consumului în cadrul gospodăriilor  din țara noastră? Trebuie utilizate ponderi diferite pentru copii, bătrâni, pe sexe sau medii de rezidență? Se modifică  aceste scale de echivalență  în timp? Iată  câteva din întrebările la care am încercat să  dăm un răspuns, odată  cu estimarea unei scale de echivalență  care să  reflecte comportamentul real al gospodăriilor din țara noastră  în ceea ce priveşte consumul.