Articolul analizează responsabilitatea socială corporativă în contextul europenizării societății româneşti, o societate a modernității tendențiale. În prima parte a articolului discută despre responsabilitatea socială corporativă din societatea românească, în asociere cu europenizarea. RSC este prezentă în corporațiile din România, dar competențele în acest domeniu le dețin companiile multinaționale. RSC apare mai mult ca o modă decât ca o nevoie reală de reglementare a relațiilor dintre mediul de afaceri si societate. În partea a doua este studiată RSC în relație cu evoluția capitalistă din România. Capitalismul este inventat în România post‐comunistă. În această perioadă capitalismul s‐a impus prin privatizare reglementată juridic, şi astfel proprietatea a ajuns în mâinile unor persoane sau grupuri autohtone lipsite de statusul necesar în noua poziție socială, fiindcă el nu a apărut ca urmare a unei evoluții economice şi sociale de‐a lungul unei perioade istorice. Partea a treia abordează modernitatea tendențială ca tip de evoluție a societății româneşti către principii şi norme ale modernității. Problema fundamentală a modernității tendențiale o constituie gradul şi nivelul de răspândire a modernității într‐o societate. În țările cu modernitate tendențială doar grupurile minoritare, elitele, însă nu în totalitatea lor, susțin valorile modernității şi beneficiază de ele. În schimb, marea masă a populației este atinsă foarte superficial de modernitate, ea continuând să trăiască în spiritul vechilor valori, reguli şi norme. Într‐o societate cu modernitate tendențială, modernitatea este un trend, care coexistă cu instituții vechi. Modernitatea tendențială penetrează lent şi greu prin complicata rețea de structuri socio‐instituționale ale societății tradiționale. Se subliniază existența unei nepotriviri între europenizare şi circumstanțele interne, ceea ce are drept consecință presiunea din partea Uniunii Europene asupra adaptării societății româneşti la normele europene. Alinierea responsabilității sociale corporative la nevoile şi cerințele interne depinde de gradul de europenizare a societății, concretizată în compatibilitatea intereselor corporațiilor multinaționale cu structurile sociale şi instituționale româneşti europenizate.