Sociologia se confruntă  cu o criză  mai vizibilă, datorată  crizei economice.  Un exemplu de criză  a sociologiei este iluzia feed‐back‐ului dat de sondajele de opinie care ar fi o punte eficientă  pentru dezvoltarea organizațiilor sociale. Crizele care afectează  instituțiile româneşti nu au fost prevenite sau oprite de către opinia negativă  a populației. Misiunea sociologiei trebuie să  fie revăzută: trebuie să  se concentreze asupra cauzelor structurale ale crizelor din sistemul instituțional. Pentru aceasta este nevoie de o altă  metodologie de cercetare sociologică.   Ne confruntăm cu prăbuşirea a 7 mituri ale ideologiei dominante promovate de către societățile de succes; acest lucru are un efect important asupra reorientării atenției sociologiei: independența totală  a economistului, economia funcționează  mai bine cu o intervenție minimală a statului, economia fără  granițe naționale, economia de piață  conține mecanisme structurale pentru protejarea populației, este statul modern unul al bunăstării? Economie globală/probleme sociale naționale, este creşterea economică  sigură?/ progresul social automat.  Un efect al crizei este reconsiderarea rolului social: de la aspectul pasiv, socialul devine componenta activă  în asigurarea bunei funcționări a societății.