Era globalizării şi a vitezei a impus transformări esenţiale în viaţa majorităţii oamenilor mai ales din perspectiva muncii. Relaţia dintre muncă şi nemuncă a devenit tot mai complexă, fapt ce impune ca politicile de pe piaţa muncii să se centreze pe creşterea numărului de angajaţi şi pe minimizarea angajării precare. Principalul semnal de alarmă îl reprezintă faptul ca majoritatea statelor membre aparţinând UE-15 se confruntă cu dificultăţi economice şi sociale ce necesită adoptarea de măsuri rapide şi eficiente pentru redresarea societăţilor aflate în declin. Nu este de neglijat faptul că Uniunea Europeană (UE), are ca scop crearea unui sens economic şi social comune statelor membre, scop ce transcende interesul competitivităţii internaţionale. (Giddens, 2007:126).