Calculul ratelor de sărăcie, determinarea eligibilităţii în acordarea unui ajutor social, sau analiza oricărui alt aspect legat de bunăstarea unei familii sau gospodării, presupun transformarea acestora (diferite din punct de vedere al structurii şi al numărului de membri) în familii /gospodării comparabile, formate din aşa numiţii „adulţi echivalenţi".

Această transformare se face cu ajutorul scalelor de echivalenţă.

În funcţie de scala de echivalenţă aleasă sunt „împinse" către sărăcie fie gospodăriile numeroase (în cazul scalelor de echivalenţă prea abrupte), fie gospodăriile cu un număr redus de persoane (dacă scala utilizată este prea lină).

Care sunt scalele de echivalenţă cele mai utilizate?

În ce măsură aceste scale corespund repartizării reale a consumului în cadrul gospodăriilor din ţara noastră?

Trebuie utilizate ponderi diferite pentru copii, bătrâni, pe sexe sau medii de rezidenţă?

Se modifică aceste scale de echivalenţă în timp?

Iată câteva din întrebările la care am încercat să dăm un răspuns, odată cu estimarea unei scale de echivalenţă care să reflecte comportamentul real al gospodăriilor din ţara noastră în ceea ce priveşte consumul.

Cuvinte cheie:  Scale de echivalenţă; gospodării comparabile; adulţi echivalenţi